Sărbătoarea Fericiţilor Episcopi Martiri
2 Iunie

Evrei 13,7-16; Ioan 15,17-16,2

În Scrisoarea către Evrei, autorul îi încurajează pe creştini să-și amintească și să-i imite pe cei ce le-au adus cuvântul lui Dumnezeu. Scrisoarea îl prezintă pe Domnul ca fundament neschimbat al credinței și avertizează împotriva învățăturilor greşite. Autorul îndeamnă la discernământ asupra harului primit şi nu la practicile ritualice dezvoltate în jurul Templului. Credincioșii sunt îndemnați să iasă „în afara taberei” și să suporte rușinea pe care a purtat-o ​​Mântuitorul, recunoscând că adevăratul Ierusalim trebuie să vină (v.14). Pasajul se încheie cu un apel la rugăciunea continuă, la ajutorarea aproapelui prin fapte bune, acestea fiind adevăratele ofrande primite de Dumnezeu.

În Evanghelia după Ioan, Domnul le vorbește ucenicilor despre iubire și persecuție. El le poruncește să se iubească unii pe alții, căci lumea îi va urî pentru că ei nu mai sunt din lume. Mântuitorul observă că cei ce-L vor urma vor fi persecutaţi la fel ca El. Acest pasaj subliniază contrastul puternic dintre cei ce-L umrează pe Domnul, și cei din lume, subliniind că cei care îi persecută pe ucenici o fac pentru că nu-L cunosc pe Tatăl. Apostolii sunt preveniţi pentru a nu fi surprinși de ura și violența cu care se vor confrunta.

Fericiții Episcopi Martiri (Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Tit Liviu Chinezu și Iuliu Hossu) sunt exemple vii ale generaţiei trecute, care exemplifică tema martiriului din lecturile scripturistice. Au fost discipoli ce au rostit Cuvântul lui Dumnezeu și au trăit vieți exemplare, înfruntând în cele din urmă persecuții severe pentru credința lor. Rezilienţa ocara îndurată şi de Mântuitorul – „în afara taberei”, reflectă chemarea din Scrisoarea către Evrei, de a se identifica cu suferințele Domnului și respingerea de către lume.

– Episcopii Martiri servesc drept modele de credință neclintită și curaj. Scrisoarea către Evrei îi îndeamnă pe credincioși: „priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (v.7). Urmându-le exemplul, le onorăm moștenirea și ne întărim propria călătorie de credință.

– Statornicia Mântuitorului, „același ieri, azi și în veci” (v.8), oferă o bază de stabilitate și speranță. Într-o lume în continuă schimbare, natura neschimbătoare a Domnului ne asigură că credința ne este ancorată în ceva neschimbat şi veşnic.

– Închinarea adevărată implică un „sacrificiu de laudă” și săvârșirea binelui. Episcopii Martiri au exemplificat acest lucru prin vieți de slujire, jertfă și laudă neîncetată adusă lui Dumnezeu. Au avut de confruntat foamea, cruzimea umană și moartea. Datoria noastră morală este să le urmăm, oferindu-ne viețile ca sacrificii vii prin acte de generozitate și laudă.

– Porunca Domnului de a ne iubi unii pe alții, chiar și în mijlocul persecuției, este o chemare profundă. Episcopii Martiri au trăit această iubire, arătând compasiune și iertare față de persecutorii lor. Suntem chemați să întruchipăm această iubire radicală, înțelegând că adevărata ucenicie implică atât bucuria comunității, cât și durerea opoziției.

Fericiţii Episcopi Martiri ne amintesc de costul și mărirea urmării Mântuitorului. Reflectând asupra Scrisorii către Evrei și asupra Evangheliei după Ioan, suntem chemați la o credință puternică, profundă, caracterizată prin iubire, har și un angajament neclintit față de Mântuitorul. Emulând exemplul Episcopilor Martiri le onorăm memoria și ne fundamentăm călătoria de credinţă.

***

The Feast of the Blessed Martyr Bishops
June 2nd

Hebrews 13:7-16; John 15:17-16:2

In the Letter to Hebrews, the author encourages believers to remember and emulate their teachers who have spoken God’s word to them. It emphasizes our Lord as the unchanging foundation of faith and warns against diverse and strange teachings. The passage calls for a focus on grace rather than ritualistic practices, symbolized by the altar from which those who serve the tabernacle have no right to eat. Believers are exhorted to go “outside the camp” and bear the disgrace the Saviour bore, acknowledging that their true city is yet to come. The passage concludes with an appeal to offer a continual sacrifice of praise and to do good and share, as such sacrifices are pleasing to God.

In the Gospel according to John, our Lord speaks to His disciples about love and persecution. He commands them to love one another and warns that the world will hate them because they do not belong to the world. The Saviour notes that His followers will face persecution just as He did. This passage highlights the stark contrast between the Lord’s followers and the world, pointing out that those who persecute the disciples do so because they do not know the Father. The Apostles are prepared for the trials they will face, ensuring they are not caught off guard by the hatred and violence they will encounter.

The Blessed Romanian Martyr Bishops (Valeriu Traian Frentiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Ioan Balan, Tit Liviu Chinezu and Iuliu Hossu) exemplify the themes found in these biblical passages. They were disciples who spoke God’s word and lived exemplary lives, facing in the end severe persecution for their faith. Their willingness to bear the Lord’s disgrace, to go “outside the camp“, reflects the call in Hebrews to identify with His sufferings and rejection by the world.

– The martyrs serve as models of steadfast faith and courage. Hebrews 13:7 urges believers to “consider the outcome of their way of life and imitate their faith.” In following their example, we honor their legacy and strengthen our own faith journey.

– The Savior’s constancy, “the same yesterday, today, and forever” (Hebrews 13:8), provides a foundation of stability and hope. In a world that is constantly changing, the unchanging nature of the Lord assures us that our faith is anchored in something eternal and steadfast.

– True worship involves a “sacrifice of praise” and the doing of good. The martyr bishops exemplified this through their lives of service, sacrifice, and unceasing praise to God, even facing starvation, human cruelty, and death. Our moral duty is to continue in their footsteps, offering our lives as living sacrifices through acts of kindness, generosity, and praise.

– Our Lord’s command to love one another, even amidst persecution, is a profound moral directive. The Blessed Romanian Martyr Bishops lived out this love, showing compassion and forgiveness even towards their persecutors. We are called to embody this radical love, understanding that true discipleship involves both the joy of community and the pain of opposition.

The Blessed Romanian Martyr Bishops remind us of the cost and the glory of discipleship. Through the reflection on the Letter to Hebrews and the Gospel according to John, we are called to a deeper, more resilient faith that is characterized by love, grace, and an unwavering commitment to Christ. By emulating their example, we not only honor their memory but also strengthen our own journey of faith.