A patra Duminică a Postului Mare
Evrei 9, 11-14; Marcu 10, 32-45
Epistola către Evrei vorbește despre Isus Hristos – marele preot, care a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, prin propriul sânge asigurând răscumpărarea veșnică a credincioşilor. Acest pasaj subliniază eficienţa și finalitatea jertfei lui Mântuitorului, contrastând-o cu sacrificiile temporare și simbolice ale preoției Vechiului Testament. Prin sacrificiul Său, Domnul îi curăță pe credincioși de păcatul originar și redă posibilitatea slujirii lui Dumnezeu.
Evanghelia după Marcu ne spune că Domnul îşi prevesteşte în faţa apostolilor moartea şi învierea, învăţându-i adevărata măreție în Împărăția lui Dumnezeu. El pune în contrast conceptul lumesc al măreției, marcat de autoritate și putere (slava deşartă), cu conceptul de măreție al vieţii eterne, caracterizat prin slujire și umilinţă. Hristos-Dumnezeu nu a venit să fie slujit, ci să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.
Postul Mare este un timp pentru a reflecta asupra incredibilului cadou al mântuirii oferit de jertfa Domnului. Acest lucru ne invită la o recunoștință deplină și la un angajament reînnoit de a trăi într-o manieră demnă de acest dar.
Adevărata măreție în Împărăția lui Dumnezeu se găsește în slujirea umilă față de ceilalți. În timpul Postului Mare ne putem examina inimile și acțiunile, căutând oportunități de a-i servi pe alții cu devotament, urmând exemplul lui Hristos.
Postul Mare ne cheamă la iubirea de sacrificiu, modelat după iubirea Domnului pentru umanitate. Aceasta înseamnă să fim dispuși să ne dăm viețile (metaforic și uneori literal) pentru ceilalţi, în special faţă de cei aflaţi la marginea societăţii.
Aceste două fragmente oferă o oportunitate de reflecție în timpul Postului Mare, invitând la contemplarea deplinătăţii jertfei Domnului, chemarea la slujire umilă și puterea transformatoare de a trăi conform poruncilor divine.
***
Fourth Sunday of Lent
Hebrews 9:11-14 speaks of Jesus Christ as the high priest who entered the Most Holy Place once for all by His own blood, thus securing eternal redemption for believers. This passage emphasizes the efficacy and finality of Christ’s sacrifice, contrasting it with the temporary and symbolic sacrifices of the Old Testament priesthood. Through His sacrifice, the Lord cleanses believers from original sin and enables them to serve the living God.
Mark 10:32-45 records our Lord foretelling His death and resurrection to His disciples, and teaching them about true greatness in the Kingdom of God. He contrasts the worldly concept of greatness, marked by authority and power, with the Kingdom’s concept of greatness, which is characterized by servanthood and humility. Christ, as the Son of Man, came not to be served, but to serve, and to give His life as a ransom for many.
The Lent is a time to reflect on the incredible gift of redemption offered through Christ’s sacrifice. This should lead to profound gratitude and a renewed commitment to live in a manner worthy of this gift.
The true greatness in the Kingdom of God is found in humble service to others. During Lent, we should examine our hearts and actions, seeking opportunities to serve others selflessly, following the example of Christ.
The Lent calls us to sacrificial love, modeled after our Lord’s own love for humanity. This means being willing to lay down our lives, metaphorically and sometimes literally, for the sake of others, particularly those who are marginalized or in need.
These two fragments provide an opportunity for reflection during Lent, prompting us to contemplate the depth of our Lord’s sacrifice, the call to humble service, and the transformative power of living according to God’s principles.